vineri, 22 noiembrie, 2019
Prima pagină / Poezii Filosofice / Visul cel din urmă

Visul cel din urmă

Îti simt tristețea-n creier
Mă cheamă și mă strigă
Hotarele speranței
Au limită și jug.
Uitat-ai să fii tânăr
Suspenzi în amintire
Neîmpliniri și tragic..
Azi ultimul sărut.

E doar o consecință
A unei triste ramuri
Cu dor îmbrățișează
Tu, neputința ei
Azi las-o să se-afunde
Să-și scuture amarul
Izbânda regăsirii
Prin fragede scântei.

Pășește înspre viață,
Surprinde răsăritul,
Lasă în urmă morții
Să zboare-acum și ei.
Ești tânăr, ești novice,
Încrengătura vieții
Va fi mereu enigma
Miresmelor de tei.

Nu strânge dinții-n clește,
Nu rupe iar menirea.
În sufletu-ți suspină
Cărarea către zmei.
E visul cel din urmă,
Sunt visurile toate.
Te cheamă și te strigă..
Să le-mplinești, nu vrei?

Tu, contemplând apusuri
Îmbătrânești, și firea-ți
În praful tău de stele
Te răstignește-n somn.
Tu dormi, și dormi, și geme
Nevoia de-mplinire
De proaspătele zile
Ce ai uitat să-ntorni.

………………………..

Când erai băiet odată
Visai mări, visai oceane..
Iar acum primești cuminte
Lacuri goale?

se încarcă...

Despre ElZorab

avatar
prea tânără pentru aşa ceva...şi-ntineresc!

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>