Vis de iarnă

pădurea de cristal
există!
unde oamenii nu mor
unde nici o respirație promite suferință
unde nici un Dumnezeu predă Încercări
și puritatea
se manifestă numai
ca natură unică

trunchiuri sticloase
fiecare nota unei melodii
de muzică proprie
răsună-ntr-o frumusețe fără precedent

frunzele sunt gene vibrante
iar lacurile reflectande
momentele unei sclipiri
prin care fericirea izbucnește-n râs argintiu

acolo sentimentele au devenit
ramuri încolăcite
și ghirlande oftânde
pline de roze înstelate
cu flori albe de suflet

© j.w.waldeck 2009