marți, 12 noiembrie, 2019
Prima pagină / Poezii Filosofice / …un sofer de taxi

…un sofer de taxi

 

19 01 2013 

 

Cand aduni ani in firul vietii, ai firescul de a privi anii traiti, de a-ti pune intrebari, de a trage concluzii. Mai frumos spus, incepi sa filozofezi…e sportul mintii care mai poate fi practicat in comparatie cu trupul tau tot mai neascultator.

Asa fac acum. Nu ca m-as plange. Alaturi de greutatile inerente ale vietii, bucuriile ies la suprafata precum ghioceii din zapada primavara.

 

In plan profesional, am fost mereu norocoasa si multumita de job-urile mele. La fel ma simt si acum cand ma pregatesc sa merg la petrecerea anuala a firmei unde lucrez. De multi ani am fost fileli, eu ca angajat, iar ea ca firma fata de toti angajatii ei.

Fiecare petrecere e mereu alta si deosebita prin tematica ei. Anul acesta ideea este costumul popular romanesc si am imbratisat-o cu tot sufletul. Fiecare s-a pregatit cum a putut. Era suficient si un mic accesoriu popular, plus sufletul tau pentru aceasta petrecere.

Impreuna cu cateva colege, am inchiriat fiecare cate un costum popular. Desi nu mi-am propus in mod special, costumul meu era moldovenesc, zona de origine a parintilor mei.

 

Dar timpul zboara si nu vreau sa intarzii prea mult la petrecere, asa ca apelez la serviciile unei firme de taxi. Va prezint in cele ce urmeaza muza mea din aceasta seara: soferul de taxi si logica lui.

 

Dupa salutul de complezenta, ii indic taximetristului destinatia mea: Howard Johnson, fostul hotel Dorobanti.

-Aveti spectacol? ma intreaba.

-Nu, dar de unde aceasta concluzie?

-Vad ca sunteti in costum popular si am crezut ca sunteti cantareata…

 

M-a amuzat raspunsul lui si mi-am dat seama ca e un bun observator, caci din costumul meu popular nu se vedea decat putin din poalele fotei frumos lucrata si tivuita cu o dantela alba. Apoi am devenit partenerii unei discutii pe tema petrecerii la care urma sa particip.

Curios din fire, imi punea intrebari despre petrcere, despre firma, iar eu il lamuream cu bucuria si linistea pe care o simt ca si angajat. In Romania de azi, cand locurile de munca sunt o problema, genereaza stres si nemultumiri, eu am noroc.

 

Lamurit omul de aspectul acesta si in curiozitatea lui avida dupa raspunsuri, formuleaza o noua intrebare :

-Si va dat voie sotul sa mergeti la petrecere?

-Nu e cazul, ii raspund, am libertatea propriilor decizii de multi ani…Iritata si simtind firea lui dominatoare de sot, trec si eu la atac.

-Dumneavoastra vreti sa spuneti ca fara indulgenta sotului, sotia care este angajata firmei nu poate participa la petrecere alaturi de colegii ei de servici?

-Pai ce-i aia doamna, femeie maritata sa plece noaptea din casa la petrecere …fara sotul ei?

-Pai e acelasi lucru ca atunci cand ii pleaca sotia din casa, in fiecare zi la serviciu, iar sotul nu o insoteste. Este noaptea mai diferita decat ziua ? Sunt servicii in care femeile lucreaza pe timpul noptii, iar sotii nu au obiectii atunci cand ele merg la munca. De ce este alceva atunci cand are loc o petrecere organizata de firma pentru angajatii ei?

-Nu se poate doamna asa ceva, daca e maritata, sotul ar trebui s-o insoteasca, daca nu, sa stea acasa ca-i nevasta.

-Domnule, vad ca unele mentalitati au ramas pe loc. Lumea e in schimbare, dar cred ca problema e la dumneavoastra, nu la varful de decizie al firmei.

Se pare ca am reusit sa-l inervez foarte tare cu opozitia mea, de vreme ce a rabufnit fara a se mai controla.

-Pai, sa fie ei ai dracului de straini cu petrecerile lor si cu Time Building-urile lor, ca au venit aici in Romania sa ne zapaceasca femeile…. Ce, saracesc daca cheama si pe barbatii lor?

-Daca ar fi pomana, poate ar fi indreptatiti sa vina si sotii lor, dar este un eveniment doar pentru angajati. Inteleg ca nu aveti o problema ca sotia sa mearga la firma sa munceasca, sa va aduca acasa salariul, o prima, dar cand efortul ei ca angajat ar deveni o bucurie participand la o petrecere, dumneavoastra spuneti STOP.

-Da, doamna. Merge la munca 8 ore, iar dupa orele de program, fara suplimentare, imi apartine mie.

Desi parea un barbat tanar, eram surprinsa de « conservatorismul » lui fata de ideea egalitatii intre sexe.

-Din cate stiu eu, dreptul de proprietate al omului asupra altui om, s-a abolit de mult. Va apartine in mod cert un autoturism, sau masina de spalat, sau cea de tocat….sotia si sufletul ei nu va apartin. Sunteti in comuniune de buna voie si cu consimtamantul ei. Singurul stapan al ei este Dumnezeu…

-Ce vorbiti doamna! De cate ori sun la frate-meu si intreb de nevasta lui, ea e din doua in doua saptamani in Time Building….si eu ii spun « ba prostule, deschide ochii »

-Dar de ce va preocupa nevasta lui? Am impresia ca nu sunteti constient de egoismul dumneavoastra pe care nu-l puteti pune la colt. De fapt pericolul nu vine din partea firmei, ci din lipsa de incredere in sotia dumneavoastra. V-ati intrebat cate bilute negre, ati acumulat ori de cate ori i-ati interzis sotiei micile bucurii ale vietii sau ori de cate ori ati tratat-o cu lipsa de incredere? Credeti ca numai la o petrecere sotia, va poate leza onoarea dumneavoastra de sot?

-Ei doamna, daca nu eram eu asa, nu mai aveam eu acum casnicie de 20 de ani.

-Sa fii sanatos si sa aveti cati mai multi ani impreuna. Iata ca am ajuns la destinatie. Va multumesc pentru calatorie si regret ca nu am avut timp sa va cunosc parerea si in varianta cand si daca sotul poate participa la petrecere… fara sotia lui.

Cu toate ca taxi-ul era deja in miscare, soferul de taxi iesit jumatate pe geam, mi-a raspuns prompt si hotarat

-Da doamna, barbatul are voie orice.

Nu m-a surprins cu nimic raspunsul lui, era previzibil.

 

Ajunsa in mijlocul colegilor mei, i-am privit cat de multi erau, frumosi si binedispusi, rasplatiti cu aceasta petrecere sponsorizata de firma, intr-un cadru minunat si elegant.

Privind mai profund, i-am observat pe cei casatoriti, m-am bucurat pentru ei si am apreciat in sinea mea partenerii lor de viatacare ar merita sa cunoasca opinia mea, un anonim in viata lor.

 

Eu in aceasta seara m-am simtit bine si in plus muza mea si-a facut aparitia  Doresc s-o impartasesc cu voi si poate fi clinchetul unui clopotel fata de propriile mentalitati si fata de cum ne tratam semenii indiferent de tipul de relatie

existent intre noi.  

 

Cu drag Mela

 

 

 

 

se încarcă...

Despre Mela-2

avatar
Niciodata n-am stiut Poezie c-am facut. E posibil sa ne mire Ce ascundem noi in fire.

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>