joi, 14 noiembrie, 2019
Prima pagină / Poezii Filosofice / timpul trece călare pe-un cal alb

timpul trece călare pe-un cal alb

Albul e alb peste-nţelesul meu.

Oricât l-aş cerceta

şi l-aş descoase,

albul rămâne alb până în oase.

 

Albul e-un fel de Dumnezeu,

la fel de ne-nţeles gândului meu.

 

Îl pipăi prin perdeaua de lumină

şi mi-l împrăştii alb peste retină,

dar albul, alb rămâne, fără sens,

imperturbabil, tainic, dens.

 

Albul e alb, oricât l-aş întreba,

nu vrea să-şi schimbe haina-n altceva,

în negru sau în sferă bunăoară,

albul e alb, ‘năuntru şi-n afară.

 

Albul e alb, ce vină are?

El s-a născut aşa din întâmplare.

Putea să fie roşu sau timid,

meteorit rătăcitor prin vid.

se încarcă...
timpul trece călare pe-un cal alb, 4.6 out of 5 based on 3 ratings

Despre calin17

avatar

3 comentarii

  1. avatar

    Da, ai imaginație de poet. Construiești din nimic..mult. O înreaga poveste. Continuă.

    se încarcă...
  2. avatar

    Interesant… îmi place!

    se încarcă...

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>