miercuri, 20 noiembrie, 2019

Stejarul

Stejar bătrân, sta rezemat

Oglinzându-se in lac;

Barba-i lungă și stufoasă,

Zacea-adânc înfiptă-n coapsă.

Ochii-i tulburi, înnegriți,

Par în noapte făuriți,

Iar pe-a sa albă cunună

Șade luna și-a sa mumă

Și se-ntreabă disperate,

“Oare să mai ducă poate?,

Zile negre, ploi, nămeți

Lanțuri lungi de curcubeți,

Care-au inceput să-l urce

De la poale pan´ la cruce?”

C-un surâs de vulpe sură

Inculpatele se-adună

Joacă-n zarvă, voie bună

Codru-ntreg vesel rasună-

-El biet stejar, ce dă s-apună:

-„Inimă, să-mi plangi in piept, veșnica furtună

Să alergi, nu obosești? Să răcnești, sub lună?…

Țipete-n creștet să-mi verși, și-a spinilor cunună

Te ridici să o așezi, iar pulberii de brumă-

Saltă-n valsuri recitând, poemul cel din urmă;

Iar din cenușa-ncerci s-aprinzi, o melodie sumbră

De gloria amintirii mele, ce n-a-ncetat s-apună.

Colaci să-mparți, spre pomenire, iar gândul să m-ajungă,

Să retrăiesc parcursa cale, și osteneala-i lungă.

De  versurile cu suspine, fi-vor-încoronate

Omagii-ți voi aduce-atunci,  c-ai încetat a bate…”

 

se încarcă...

Despre Spadapos

avatar

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>