marți, 19 noiembrie, 2019

Singuratate

Privesc in sus, vad, luna se ridica
Imensa si extinsa-n larg pe al ei cer
Un nor suriu in graba si cu frica-i
strabate casa-nfasurind al ei mister.

Privesc in jos si vad cum umbra neagra
Imi urmareste pasul cu cadenta strict,
Ma i-au fiori si m-i se-ncepe-o criza de podagra;
Ma-ntreb: Ce oare, am comis eu vreun delict?

Privesc in parti, nici luna si nici umbra,
Nu vad decit pustiu, si case vechi,
Tacerea se aseaza pe cararea-mi sumbra
Si-ncepe a tipa mie-n urechi.

Cad la pamint si-mi spun ” Eu n-am scapare”!
Si-ndata-observ lumina-n departare
Ce se mareste lin din ce in ce mai tare,
Si imi dau seama ” Soarele rasare”.

Imi trag in piept adinc gura de aer
Si cu nadejde ma ridic de la pamint.
De bucurie-ncep eu a dansa un dans de staer
In companie, cu un val de vint.

se încarcă...

Despre peter

avatar

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>