luni, 18 noiembrie, 2019
Singurătate

Singurătate

 

Iarăși s-a așternut tăcerea nopții
Peste-al meu pat trist și rece.
Iarăși visez Don Quijoții
Azi încă o noapte lungă trece.
Singurătate, ce-mi bați la geam,
Nu te sfii, intră liniștită.
Stai pe pace, pe nimeni nu am.
Sunt doar al tău, tăcere nemărginită.
Vom sta în doi pîn’ dimineață
Întinși pe pat, filosofând.
O! Tristă, amărâtă viață!
De ce mereu mă lași plângând?
Din a ta miere scumpă, dulce
Le dai să guste numai lor.
Ah! Simt că nu te pot seduce.
Ah! Plin de gânduri o să mor!
Căci steaua mea nenorocoasă,
Ce ieri pe lume m-a adus,
Nu mi-a dat și chef de viață.
Simt că trăiesc doar din apus.
Azi iar mă-ntorc pe patul rece,
Dup-o excursie în vis.
Singurătatea îmi zâmbește.
În faț-apare un abis.

 

se încarcă...

Despre AdrianM17

avatar

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>