marți, 11 decembrie, 2018
Prima pagină / Simbolism / Sanatoriu

Sanatoriu

Ochii își țintesc, inexpresivi, printre carouri reci de gard

Și mâinile și le întind -ai nu știu cui- mai mulți copii;

Mai mici, mai mari, cu palid chip, ca din mânjit de-un gros de fard,

Speriați privind în juru-le, ca-n curțile de pușcării.

 

Cer bani, puțini, pentru un suc, sau fum de vis de o țigară

Și se lovesc din când în când, disimulând o dușmănie,

Fără a crâcni, chiar dacă doare în frigul, cruntul de afară…

Până ce apare-un gardian… ”Iată, iar vine Sărăcie!”

 

Din când în când trec se ținând în apatie, mână-n mână,

Cupluri-femei; una matură-n halatul lung de asistentă,

Cu mersul ferm, preocupată de rolul ce-are de stăpână,

Tăcând sau ’n dialog-mister c-o mică, fină adolescentă.

 

Și brusc, din nevăzut apare din fundul, lungul de alee,

La brațul sigur, simulat sub haina-n plușul greu maron,

Un chip de-o zână înfiripată în începutul de femeie,

Își profilând sublim-suavul, ce-i ațintit de-un vârf de pom.

 

Oh, câtă frumusețe-i este, se-ncătușând într-o privire

Ce-și pierde, perindându-și-o spre-un orizont de neștiut,

Lăsând, ce inimă o vede, într-un zvâcnit de-o tresărire,

Se aninând de corp splendid, cu profil fin… Doar ce-a trecut!

 

Uimire doar rămâne-n urma care se șterge neînțeleasă,

Când dup-un timp, târziu, apare nesigur, parcă același cuplu…

Dar gând nu zboară acum; e cap, ce-i greu de păr ce-o apasă,

Înfipt în piept, în nemișcarea înspre pământu-i de periplu!…

 

Cu greu răzbate acuma finu-i, doar amintindui-se făptura,

Ce stă în spastică-ncruntare, neînțeleasă, fără voie,

Egal pășind în sacadat ritm, zdruncinându-și tot, figura,

Ca din poem de pe alt tărâm, de neuitatul Alan Poe.

 

Și aer parcă e-n cutremur și sol, de atât de mult nedrept

Și mintea sană-i răzvrătită, se răzbunând într-un nevrând;

De ce oare-i atâta rău, ce doare-n minte, în suflet, piept

Și Dumnezeu, de s-a născut… de ce nu s-a născut mai blând?…

01.03.2012

 

se încarcă...
Sanatoriu, 4.6 out of 5 based on 1 rating

Despre goeteri

avatar
Dr.m.ph.v. Montreal din 1982 Scrisul... din 21 martie 2010 Pasiune ...”O altă Românie” Pasiune... ”Nemurire” Hobby...  Marea...

2 comentarii

  1. avatar

    Veşnica întreare. De ce.
    De am şti oare, am fi mai buni, mai înţelepţi?

    se încarcă...
  2. avatar

    … pentru că cei mai buni, se pare primesc loviturile pentru toți ceilalți, fără împotrivire și răul cu bunul rămân la egalitate într-o balanță ce global se vrea echilibrată… fals. Până și Creatorul se declară satisfăcut… epuizat de atâta fratricid.
    Mulțumiri!

    se încarcă...

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>