duminică, 17 noiembrie, 2019
Prima pagină / Poezii Filosofice / Ruta spre singurătate

Ruta spre singurătate

Să nu-mi invadez gând cu tristeți stau planton

Fiindcă nu știu cum de se face de-s cam părăsit;

Cum împărat sau rege ce-a urcat pe tron

Și nimeni nu-l mai vrea, doar locu-i hărăzit.

 

Așa-i se pare scris când te-nconjuri de-ai tăi,

E numai o nălucă crezul de împreună

Căci zborul de acasă nu are înapoi

Și lumea-i azi sihastră, nu e la braț, de mână.

 

Or fi adolescența sau tinerețea crudă,

Doar ele gustul aprig de castul anturaj

Și adultul egoismul de-agonisit feudă

Cu împânzit copii, feriți de derapaj?…

 

Iar mai târziu când pleacă și ei și ai nepoți

Este final de rută la trenul personal

Golit; rămas cușeta în care vise-ți porți

C-un aliat de-o viață?… Trecut sentimental!

 

Nici certitudini n-am c-ar fi la fel la toți

Dar parc-așa se-ntâmplă în lumea mea restrânsă

Și atunci mă plâng, deplâng, să știe strănepoți

Că totu-i ciclu scurt… de-o viață nepătrunsă!

05.02.2012

se încarcă...

Despre goeteri

avatar
Dr.m.ph.v. Montreal din 1982 Scrisul... din 21 martie 2010 Pasiune ...”O altă Românie” Pasiune... ”Nemurire” Hobby...  Marea...

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>