S-a intamplat asa deodata, ningand si viscolind
In zi predestinata, sa pleci, la cer suind
Si inima ta mare, ce batea pentru noi
S-a stins intr-o clipita, lasandu-ne tristi, goi…
Caci tu ai luat cu tine, farama de speranta
Ce inca o purtam, visand in asta viata…
Pe drumul plin de piedici, te-ai hotarat sa pleci,
Cu mintea intunecata, de-a vietii ganduri reci
Un pas si inca unul, spre-a mortii porti te-ai dus
Fara sa stii, stii tu tata - destinul e de sus!
N-ai vrut sa-asculti de nimeni, caci Domnul te-astepta,
Sa urci la El in ceruri sa stai in dreapta Sa
Cimentul ud si rece, cu sange s-a patat
Cu sangele tau tata, de om bun si curat…
Si-acum cand timpul trece, nu pot nicicum sa cred
Nu vreau si ma distruge ideea ca te pierd
Imi vin in minte clipe, cuvinte ce le-ai spus
Momentele cu tine, ce astazi au apus
Repet frecvent in minte, momentul blestemat
Cand telefonul tata, pe masa a sunat
N-am vrut s-aud vreodata, ce-atunci am auzit,
N-am vrut sa simt vrodata , ce-atunci eu am simtit
Si din clipa aceea, povestea s-a schimbat,
Decorul nu-i acelasi, caci tata ai plecat!
Cortina a cazut si asa s-a incheiat,
Capitolul pe care, noi doi l-am consemnat.
Acum vom scrie altul, in care nu tu esti
Dar stiu ca de acolo, din ceruri ne privesti
Ma rog sa-ti fie bine! mai bine ca aici!
Si-atunci cand mai gresim, cumva tu sa ne zici…