Ruga pentru tatal meu…

S-a intamplat asa deodata, ningand si viscolind

In zi predestinata, sa pleci, la cer suind

Si inima ta mare, ce batea pentru noi

S-a stins intr-o clipita, lasandu-ne tristi, goi…

Caci tu ai luat cu tine, farama de speranta

Ce inca o purtam, visand in asta viata…

Pe drumul plin de piedici, te-ai  hotarat sa pleci,

Cu mintea intunecata, de-a vietii ganduri reci

Un pas si inca unul, spre-a mortii porti te-ai dus

Fara sa stii, stii tu tata  - destinul e de sus!

N-ai vrut sa-asculti de nimeni, caci Domnul te-astepta,

Sa urci la El in ceruri sa stai in dreapta Sa

Cimentul ud si rece, cu sange s-a patat

Cu sangele tau tata, de om bun si curat…

Si-acum cand timpul trece, nu pot nicicum sa cred

Nu vreau si ma distruge ideea ca te pierd

Imi vin in minte clipe, cuvinte ce le-ai spus

Momentele cu tine, ce astazi au apus

Repet frecvent in minte, momentul blestemat

Cand telefonul  tata, pe masa a sunat

N-am vrut s-aud vreodata, ce-atunci am auzit,

N-am vrut sa simt vrodata , ce-atunci eu am simtit

Si  din clipa aceea, povestea s-a schimbat,

Decorul nu-i acelasi, caci tata ai plecat!

Cortina a cazut si asa s-a incheiat,

Capitolul pe care, noi doi l-am consemnat.

Acum vom scrie altul, in care nu tu esti

Dar stiu ca de acolo, din ceruri ne privesti

Ma rog sa-ti fie bine! mai bine ca aici!

Si-atunci cand mai gresim, cumva tu sa ne zici…