vineri, 22 noiembrie, 2019
Prima pagină / Poezii Filosofice / Rușinea de a fi liber

Rușinea de a fi liber

Poarta spărgea așteptări printre balamale absurde,
Vântul îmbujora speranțe uitate în colț de vis,
Privea ca un școlar spre un curs interzis.
Nu-și mai putea stăpâni prea mult timp picioarele nude.

Împins de la spate de colții vulturilor svastica
Îl trăzni un frig eliberat de temeri
Până nu demult dresate devreme.
Își dezmorțeau abuzurile sufletelor arctice.

În față se întindea un hău de lipse de urme,
Fulgii de zăpadă îl loveau în inimă,
Se auzea libertatea în ascunsă surdină.
Încremenit fiind, ceru să i se dea voie să se miște.

“Târâtură până la capăt!” strigă și îl izbi cu Lugerul
“Experimentăm pe eșecul tău, izbânda noastră.
Cei cenușii și fără ochi albaștri
Nu sunt buni de nimic nici sub jug, nici sub cerul cel liber.

Scuipat pe obraz și îngenunchiat pentru ultima oară
Își înghiți nici măcar în scârbă jignirea,
Rămase lefter de mândrie, se abținea cu firea.
Își aminti cum înaintează printre buruieni, șarpele.

“Satano!” îl alintau vulturii urmărindu-i cu foame pașii.
“Noi te hrănim, te învățăm cine ești,
Tu te clatini întruna și uiți ce vorbești.
Satano, pieri! Ne poluezi aerul acesta curat de iarnă.”

Înainta! Înainta acum ca niciodată-n viață.
Poate chiar au dreptate și i-au dat lecție,
Când pământul de sub trup nu îi obligă direcție
Să aprecieze fiecare strop de vierme întâlnit în cale.

Doare! Nu, trupul abia acum dă în floare..
În spate lasă fragede suflete,
Părinți nenorociți cu membre rupte,
Dar nu are el puterea să aleagă cine trăiește și moare.

Întâlnește rușinea de a fi om și de a fi liber.
E sărbatoarea la înmormântare.
Demult s-a vrut aici, dar unde-i fiecare?
Rușinea de-a fi om lăsând oameni să hrănească vipere.

Bucuria copiilor lui care poate încă mai respiră undeva
Pătată de sufocarea din gaze.
Sărutul femeii ce odată-l iubea..
Trădată de mulțumirea-i de a se salva pe sine însuși.

Halal erou, halal artă! E doar un vierme,
O târâtură care se îndepărtează,
Care uită de Brojic ce salivează
După un răgaz de lumină la apusul din luncă.

Azi se eliberează scurmând pământul prin blasfemie,
Supraviețuind potopului crunt,
Nu e noroc, nici lașitate nu-i..
Se mulțumește să uite, s-alerge spre-o casă dintr-o mie.

Zgomotul răsună cerul și cutremură codrul.
Din depărtare un câine sălbăticit
Se sperie și fuge, așa pricăjit,
L-au omorât pe la spate și acum râd de el.

se încarcă...

Despre ElZorab

avatar
prea tânără pentru aşa ceva...şi-ntineresc!

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>