marți, 19 noiembrie, 2019
Prima pagină / Simbolism / Relicto corpus

Relicto corpus

Am parcă evitat tragismul să nu-mi inspire an ce-ncepe,

Să nu mă năpustesc cu suflet rănit, să-i caut oblojiri

Cu leacuri noi de vorbe goale l-atâtea plinuri de-amintiri

Copilărești, vizionante despre trecuturi… Printre otrepe!

 

Dar părcă ură, ne voită, se urcă-n mintea-mi prinsă-n mreje

Printre minciuni care se poartă din poartă-n poartă adevăr,

Spus fără noimă -martor mort- ”că nu-și iubește fir de păr”?!?…

Și-adulat propriu, brusc, se schimbă… Din drept în cancer, în vârteje!

 

Simbolul vieții scris pe pânze celuloidice, crez, tot

Se risipește-n dos de palmă -ce-ar fi fost mângâieri perfide-

Și ascunsul hâd iese din mâzgă, tentaculează din firide

S-omoare cast, pentru avut! S-ascundă idol lumii… Mort!

 

Ca-ntr-un conclav de adulatrii ce nu i-au fost nicicând aproape,

Apar din neguri -gând rapace- duhovnici fără spovedire

Ce-ar adora văduvei ”scumpe” să fie ei noua proptire…

Ținând ison ca tot să ardă; emulul iute să-l… ”Îngroape”!?! 

 

O țar-ar fi vrut să-l mai vadă așa, cum datini ce-a descris,

S-aibă sobor cum căpetenii ce le-a înălțat spre a fi știute. 

Dar ”prost” popor, bun la votat, e-acum bârfit de snobi, de tute;

Că ”n-are școala”… perfidiei… Și-și vrea idolu-n paradis!

 

Și sunt la fel, un’ din popor; iubesc tot ce-am trăit odată

Și vreau să-l am al meu întreg, pentru c-am dat în timp ce-aveam

Să-i gust din ce-a clădit și lumea o cred și-acum, cum o credeam…

… Și-am vrut pe drept să-l văd, să-i vărs o lacrimă… Ca pe-o răsplată!

 

Mă-nchin să-ți ai moștenitor așa cum datină ți-ai vrut,

S-apară-n zi din modestie -făr-a-ți fi fost în veci povară-

Și nici pată să fie mamei, doar dragoste așa de-o vară…

Parcă divinu-ar vrea dreptate… Și-ai fi etern, neîntrerupt!

 

Cred sfinte Sergiu în canoane, c-așa suntem, popor damnat;

Cum legi, ce chiar de nu iubesc, mă-ndoi la ele, cred valori!

Cum tot un ”escu” sunt la rându-mi, iubesc nașteri, plecări cu flori

Și nu cred iotă că te-ai vrut, lugubru-n alb… De-un măritat?!?

 

Că vorbe aruncate-n viață, așa de-azisul; ”e lungă, e plat!”,

Cât fulgii sunt de-omăt de-o iarnă și se topesc la fel, o apă

Ce curge, spală suflet, minte, durerii ca să-i sape groapă…

Iar de mă-nșel și-așa ai vrut; ai lăsat scris!?… Să fiu iertat!!!

 

Omagiere, postum lui Sergiu Nicolaescu.

 

PS

Esența-i că se moare viu și țara astăzi e-un cavou

Plin de erori, de lene, scârbă, de-o tagmă sumbră de breslași

Ce fac spitalul loc de cazne, serviciul este ”Măi, mă lași!”…

Și mor, Pruteanu, Sergiu și alții; din pacienți, ajunși erou!?

05.01.2013

se încarcă...

Despre goeteri

avatar
Dr.m.ph.v. Montreal din 1982 Scrisul... din 21 martie 2010 Pasiune ...”O altă Românie” Pasiune... ”Nemurire” Hobby...  Marea...

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>