miercuri, 13 noiembrie, 2019
Prima pagină / Simbolism / POVESTEA COPACULUI

POVESTEA COPACULUI

 

A  fost odată ca-n povești

 

Un mugur înverzit

Cu el, și alții tot la fel,

Copacul a-nflorit!

Plutea parfumul lor spre zări

Înmiresmând câmpia

Prin iarbă se-nvârtea încet,

Dansând, copilăria!

Când vântul cald a scuturat

Și ultima petală

Copacul iar s-a premenit

În straie noi de gală.

Inviate parcă din senin

Zâmbind în soare liniștite

Se legănau la unison

Sute de frunze…înverzite.

La umbra lor cea răcoroasă

Veniră-n stoluri păsărele

Cântau din zori la asfințit

Și totu-n jur cânta cu ele!

Dar într-o zi pe neașteptat

S-a făcut frig și ceață

Soarele-n grabă a plecat

Chiar dis-de-dimineață!

Pe rând, luându-și rămas bun

Păsările-au plecat grăbite

Lăsând pe crengile-amorțite

Frunzele-ncremenite.

Plângea de mila lor copacul

Se tânguia câmpia

Fiindcă știau că ele-acum

Porneau călătoria

Nu către zări, spre altă lume

Mai caldă și mai bună

Călătoreau înspre pământ

Pentru-a muri-n țărână!

 

se încarcă...

Despre Angi

avatar

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>