vineri, 23 august, 2019
Poiana Mare

Poiana Mare

Aud şi acum în minte, dar neclar,
Vacarm, copii, frânturi fără sens de la fiecare.
Din toate glasurile noastre se distinge un strigăt clar:
Băi, haideţi în Poiana Mare!

La o aruncătură de baţ de casă, prin câteva grădini,
Era locul de vis, de evadare.
Treceam un murmur de pârâiaş şi apoi printr-un pâlc de pini
Şi gata, eram liberi, eram în Poiana Mare!

Staţi, că-i important să vă spun,
Că până acolo mai era o cale ferată îngusta.
O neagra şi pufăitoare mocănită îşi făcea pe acolo drum,
Mergea tare, mai repede ca o langustă!

În Poiana Mare aveam tot, ca-n visurile noastre,
Teren de fotbal sau de ce voiam noi să jucăm,
Casă în padurice cu flori în glastre,
Apă călduţa, câtă vrem, să ne scăldăm.

Izvoare de apa minerală, cel puţin o mie,
Chiar aşa se şi numeste locul!
Săpai un pic cu mâinile în umeda glie,
Şi gata, îţi surâdea pe faţă, norocul!

Acum că m-am trezit inviorat,
Vreau măcar o dată, să mai simt un pic,
Printr-un miracol sau un vis articulat,
Aceea senzaţie, de mare grijă de nimic.

23 februarie 2019

se încarcă...

Despre vlaicu.traian

avatar

Răspunde

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>