Am înotat astăzi pe-un cer,

Era albastru cu aisberguri...

Nu era nimeni, eu stingher;

Era și alb, erau și neguri.

Urcam în rece de azot,

Dădeam din mâini, sau lin planam,

Simțeam miros de creozot

Când pasăre, în metal, treceam.

Și era frig, de-un aer rece,

Văzduh sub brațe îl simțeam,

Cu păr în vânt zburam, pluteam;

Sunt vis, un vis, ce nu mai trece.

Și mă înălțam în sus, ce-i jos,

Abis de negru se zărea...

Dar unde vreau, e sus, în jos

Și-acolo e ”Planeta mea”.

Și înot și tot mă-afund mereu

Și-i oxigen, respir mai bine...

E mai mult aer, sunt mai greu

Și-încă plutesc, azur mă ține.

Privesc din umăr, capu-ntors,

Văd verde, cafeniu și plumb

Și parcă-s obosit, sunt stors...

Îmi caut loc să stau... pe fund.

Și văd cutii mobile, fixe,

Zăresc și amoebe... mii

Se-ntrepătrund ca să existe

Ieșind, intrând printre cutii.

Planez încet și simt străfund

Văd totul la orizontală

Am terminat, revin în gând...

Găsesc sfârșit... în plictiseală!

21.06.2010