În cimitir
Morţii se-adună la taifas
Și povestesc
Și râd
Și cântă
Iar când mă văd, strâmbă din nas

Sunt viu
Nu am ce căuta-ntre ei
Dar eu acolo vreau să fiu
Să râd
Să cânt
Să povestesc
Să-mi găsesc locul în pustiu

E frig şi întuneric
Și suflă vântul, pe alocuri
Dar mie-mi place
Admir decorul
E totul negru
Și liniştit

Au adormit până şi morţii
Și sunt gelos pe somnul lor
Aş vrea şi eu să pot dormii
Măcar o zi
Măcar o noapte
Sau poate chiar o veşnicie
Să fug din lumea celor vii

Aici e haos, pe pământ
Pe când în cimitir nu e
Dau în scris, renunţ la tot
La lumea asta monotonă
Și enervantă
Și zgomotoasă
Și fără sens
Prefer, în schimb, un cimitir