|
Privirea-ți ageră și rece,
Adânc privește în pustietate,
Unde încet agale adoarme.
Urechea-ți apleci spre liniștea
naturii
Și sufletu- ți alină,
Precum alină mierea,
Foamea mătcii de albină.
Privește în jur și vezi destinul,
Cum te veghează neâncetat,
Ascultă-ți suspinul ,
Și ai să știi că nu ai visat.
Adie vânt de primăvară,
Privirea-ți blândă și caldă,
Privește pierdută-n zare,
Zărind ceva interesant ,tresare.
Este dimineață e răsărit de soare
Cazi înapoi pe perna ta moale,
Și începi să te întrebi ,
Am visat oare.....?
|