|
S-a întâlnit -în cale cu destinul Ce prin hazard, eșec l-a desemnat- O victimă, la alții; trist-festinul... Se înfrunptând din el, cel vinovat.
Fără putința răului, din gene Pururi timid, ades neacceptat, Singur ținut răspunzător de drame, fără scene; E veșnicul cu degetu-arătat, drept vinovat.
Rămas fără de casă și soție Nenorocitul, paria, un ratat Sălășuind tenebre, nici nu știe Că chiar nefiind povară, e vinovat.
E fericitul ce are și-un copil -Odor crescut, ce-n multe școli a dat- Plecat demult... E-n robă de edil Cu vilă scumpă... fără loc, de vinovat.
În greutăți, curajul și-a pierdut Să ceară drept de-o pensie, la Stat Și viața tot muncind și-a petrecut, La sonde, hămălind, eternul vinovat.
Avea o boare de avut de-o viață -Până-ntr-o zi când totul i-au furat Și-i știe, i-au spus mulți, ce-au fost de față- Dar judecata a hotărât, că-i vinovat.
Târâș își duce sufletul, cu greu; Nu plânge, e cu soarta resemnat Printre injurii... Închină rugi la Dumnezeu... L-a părăsit și el, pe-al lumii vinovat?!? 01.12.2010
|