|
Am curs azi lacrimi despre mine, M-a luat un dor nebun de ieri; M-am retrezit la vechi suspine Când doar visam la primăveri.
O clip-am mirosit a june; Cum aerul când zbori mereu, Nimic la vis nu s-interpune... Mereu e mâine, îs înger, zeu.
Am muzica din timp d-atunci; N-o regăsesc pe zi ce trece, Actorii-mi mor... le rămân prunci, Dar nu-s la fel, fioru-i rece.
Prin parc, nu-i iarbă, e asfalt, La școală, nu sunt bănci de lemn, Castanul, nu mai e înalt, Nu mai e mir, e undelemn...
Pe străzi, sunt singur cunoscut; Salutul mi-l fac în vitrine... Sărut și loc un’ m-am născut; Aștept prieteni, nimeni vine...
Am inima un plumb de clopot, Șiroaiele îmi curg prin barbă... Aud trecând un cal în tropot; E-un hit, d-un jeep, călcând pe iarbă.
Mă uit la râu, la deal, la cer... Oh, ce păcat când mă vor pierde; Doar eu puteam să le ofer Cuvinte dragi, să le dezmierde!
Plecarea-mi va fi gol imens În atmosferă, în omenire; În loc de pur, va fi pervers... Sunt solul ultim de cinstire.
Voi fi doar un cuvânt pe an -De am noroc d-o amintire- O poză c-un copil bălan, Și ochi albaștrii... o pomenire.
Sunt prea devreme pentru știință Să mă renasc dintr-o celulă Și chiar de-aș fi, n-aș fi conștiință... Aș fi din mine o particulă!
Sunt resemnatul din ștafetă; Alerg doar să predau jalonul. Sunt un infim, dintr-o planetă... Dar nu-i nimic!... Sunt eu ”bozonul”!?! 30.07.2010
|