|
Îmi duc culpabil crucea cu semn de ortodox Oriental, de patimi cu nesătui de sânge Ce-i am, plini de păcate, negrii precum un cox Pe lanțul plin de gene de un popor ce plânge.
Și ultimii-s mai răi, că le-s ostatic, îs vii, Îmi scrijelesc perverși pielea, mi-o iau cu gheare Și morții mi-i reneagă, mă mint, te mint, să știi Că sunt benefici, sfinți, călcându-ne-n picioare.
Sunt curve mișelești ce-au lins în scurs de bale Tiranul prost și mândru de-un neam îngenunchind Și-apoi s-au șters la gură și-au făcut semn de zale De lanț, spunând c-au fost ei pedepsiți... Rânjind.
Așa-mi rănește suflet Ion, zâmbet de crime În haită cu Adrian, un Gelu mă sfidează Cu ochi de asasin, Petre-i rai de ruine Și toți își joacă rol, iar Sergiu-i dirijează.
Și-s mulți că tagma-i mare, aceeași-s dealtădată, Cu toți martiri pretinși că-s ei pedeapsa-n sine Și cred că dând din ce-am, biserici făcând gloată, Își spală creier, sânge, în preoți ce-s mulțime.
N-am învățat nimic, refuzăm învățatul Și de la alții puri și moi cum catifeaua Și de la cei de-ai noștrii, fugiți riscându-și datul... Ne autoflagelăm tot invocând beleaua.
Suntem fără noroc, ce l-am înmormântat Cu Rațiu, c-un Coposu și-nmormântăm cu Rege, Căci ce-s scursuri noi credem, nu un Havel arestat, Ce-a suferit și-a scris cu sufletul pe lege.
E simbolul Vaclav, de-o lume ce-i apusă Și de-un popor tăcut și demn, lovit de soartă, Împins de răul estic, de libertăți răpusă, Ce și le-a vrut popor și-o țară vrută moartă.
Îi plâng astăzi pe cehi, slovaci, îl plâng pe Havel Vaclav, îl am exemplu, mă plâng amar pe mine Că n-am avut noroc, trăiesc în Turnul Babel De hoți, analfabeți, de proști, corupți... Nu-i bine!!! 23.12.2011
Închinare lui Vaclav Havel, dramaturg martir și fost președinte al Cehoslovaciei, cu ocazia zilei înmormântării.
|