|
Un ultim gand ce il retin acum in minte,
Vorbeste-n mine atat de rece si stingher,
Lasand amprentele sale, albastre cuvinte,
Ale vietii, ale mortii, calauze care pier.
Un ultim pas si nici odata cel din urma,
Creioneaza-n stanca amprenta lui suava,
Alergand lipsit de vlaga, spre a s-a turma,
Lacrimand tristetea sufletului, stea firava.
Un ultim of va cladi in toti o imbratisare,
Una fi-vom vesnic, glasul lumii iertator
Si pasii vor plutii pe singura Ta suflare,
Vazut-am vesnicia Parinte, Tata iubitor.
|