Ma-ntreb; ce faci iubite, in ziua asta rece?

Cind totul ce-i pe lume incet, incet se trece,

Cind ploua, vesnic ploua si ploaia se-nteteste,

Si nimeni, nimeni, nimeni la mine nu gindeste!

Afara ploua-ntruna pe frunzele-nverzite

Si ploua-n sufletu-mi ranit de vise ne-mplinite,

Caci mi-am pierdut speranta de-a trai in fericire

Si nu mai stiu ce-nseamna o viata plina de iubire.

Eu simt cum timpul trece si tineretea mea se scurge,

Dar nu stiu ce sa fac ca sa o pot ajunge,

Caci mi-e sufletul ranit de singuratatea rece

Si simt clipa cu clipa cum viata mea se trece...

Orice-as spune m-ar durea si m-as simti si mai pierduta

De aceea as vrea sa tac, sa mor cu tot cu gura mea tacuta

Si nici macar sa-mi amintesc ca mai iubesc sub vechea luna

Ba chear sa uit ca mai existi, ca am o inima nebuna...

O, Doamne, ce-i cu mine, de ce-n tristete ma inec?

De ce ochii-mi lacrimeaza si zilele ca vintul trec?

De ce ploaia o ascult si pling fara oprire?

De ce nu pot sa-mi intilnesc vesnica iubire?

Viata e o taina, si o poti afla

Doar daca tu crezi in tine si in dragostea ta,

Daca ai prieteni si un suflet mare...

Doar atunci poti sti care-i taina vietii cea nemuritoare.