O ploaie dureroasă
Din nouri se revarsă,
Fredonînd o melodie
Pe care nimeni nu o ştie.

Stă un copil flămînd,
Sub ploaie, micuţul, tremurînd
Îndurare aşteptînd
De la trecători cerşind
Cu ochii lacrimînd.

Mii de suflete treceau
Pe micuţ îl ignorau
Se prefăceau că nu-l vedeau
De viaţa lor îşi căutau.

Copilul suspinînd plîngea,
În faţa lumii îngenunchea
Către Domnul se ruga
Milă îi cerea.

Inima mi se rupea
De jalnic ce era.

Şi m-am apropiat de el,
De acel mic ghiocel,
Iar din lacrimile-i amare
Ce se contopeau cu acea ploaie
Se reflecta ca o lumină
Parc-ar încerca să spună....

...Dar nu putea,
În sinea lui se închidea,
Căci nimeni nu-i permitea
Să-şi deschidă inima.
Cineva al urmărea
Ziua întreagă cum cerşea,
Ce bunuri mai cîştiga,
Iar seara cum venea
Pe toate i le lua.

Şi cine crezi că erau
Cei care-l urmăreau
Şi acestei vieţi al supuneau
Copilăria i-o furau?

Era o fata şi un băiat,
Acest copil ei l-au furat
Cînd el, micuţul, se juca
La grădiniţa sa...

Tu cîte cazuri ai văzut?
De cîte din ele ai ştiut?
De cîte ori ai întrebat?
De viaţa lor înteresat?
Pe cîţi din ei ai ajutat?