Trecut-au zile, luni si ani vreo doi,

Trecut-au cu bune,rele...toate,

Iar gandu-mi e la tine si la noi,

Luptand a fi viu, pana la moarte.

Sunt fericit sau trist, privesc ’nainte,

Incercand sa uit ce a fost, visand  va fi,

Dar in zadar, tu imi apari in minte,

Ma intreb: ’’Tu inca mai iubi?’’

Sunt prins de teama si confuz,

Orgoliul ma-nconjoara la refuz,

Ramai cu bine suflet bun si Sfant,

Iubeste dand viata, bietului pamant.

E frumos sa privim in spate...la perioada cand eram liceeni, la perioada cand visele erau atat de vi si pline de culoare. Din acea perioada a ramas aceasta poezie, care am scriso doi ani mai tarziu. Si tot de atunci a ramas acest prieten ,,Adriana” pentru care am tot respectul si placerea de a vorbi.