Trăind muncind...

Cu ce ne distanțăm de animale De avem zilnic doar un scop; Să ne-oferim simțuri anale Mâncând?!... Putând visa în loc! Planeta vinde totul ”free”, De ce plătim mereu orice? N-avem puterea, să stăm!... Vii De ce-adunăm, muncim, de ce? Facem din viață maraton De la început pân’ la sfârșit. Trăim, perpetuu monoton... Murim și nu știm ce-am găsit. Ne pierdem clipe prețioase Cosând, șofând, muncind din greu. Pretinse ființe armonioase De când n-ați fost, la Atheneu? V-ați creat singuri un sistem Să-aveți mai mult de oferit. Ați și uitat de Bethleem... Erați scăpați, v-ați răstignit!... Dar nu-i deajuns un sacrificiu. De-ați fi muncit doar prin iubire, Făceați din muncă un artificiu Căci câștigase-ți... nemurire!?! 29.06.2010

Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorgoeteri
14/11/2010
 

marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău