|
Îmi amintesc -cum ieri e azi- Ce-nseamnă gustul aventurii; Cum te simțeam pe fir că arzi... Dădeai frâu liber vrerii, gurii.
Nu aveai frică de bărbat -Ce-l auzeam într-un fundal- Aveai doar dor, să-mi fi în pat; Să mori de gustul de carnal.
Ce zbucium, ca pentr-un final, Epuizam cu dușmănie... Ne desfătam neteatral În mii de acte, o nebunie.
Ne promiteam fidelitate; Să nu ne-atingem partenerii -Trădații cu serenitate-... Eram excesul procreerii.
Ce s-a schimbat? Te văd și-acum, Trecând cu aerul absent!? De-ți ies în cale, îți vezi de drum; Nu m-ai uitat, e evident!
Lipsește, îs sigur, doar scânteia Ce te-ar aprinde din mocnit Și-ar face-n ciclu epopeea Eternului desfrâu... iubit.
Ciudat; am gând des în tumult Acum, mai mult decât atunci... Te-aveam, dar azi ești ca un cult; Te simt mai fizic, 'n vis te-adânci...
Să-mi promit oare iar extaz Să mă întorc la desfătări?... Sau poate-s bun de Alcatraz; Un exilat, hoț de-ntrupări...?! 13.10.2010
|