|
Am un dușman de moarte, timpul, Ce-i singurul inexorabil, fără stop... Nu-i pot decide ritmul -lin sau de galop- Chiar de divinității, în cerșit, îl stipul.
Îl am cu mărturii nenumărate Pentru distrugerile-mi de proprietate Vizibile; constrâns din libertate De-a avea dorințe noi, neexplorate.
Îl pierd în fiecare zi, din ce-am avut; Mă uit în juru-mi, oamenii se schimbă, Nu sunt la fel, vorbind aceeași limbă... Urăsc profund apelativul... A trecut!
Ce schimburi chimice în creier îmi produce Dându-mi impresia că sunt mereu la fel - În propria-mi introspectivă d-eternel - Cu judecata-i crudă și final de cruce.
De ce nu se curbează timp, ci numai spațiu, Să-l fac un rond, să mă întorc copil, Să fiu într-un perpetuu viu exil... Veșnic să fiu contemporanul lui Horațiu!?... 13.09.2010
|