Te rog, ma iarta!

Acum cand vrei sa ma renegi

Rusinea ma incearca,

Cum am ajuns sa te mahnesc?

Te rog frumos ma iarta!

E uneori prea greu de spus

Ce demoni ne rasfata,

Cum am uitat ca te iubesc?

Reprosuri ma agata.

Mi-ai fost secunda-ntr-un abis,

Esti clipa sufletului care

Prin intunericul prea dens

Inca te mai imbraca-n soare.

Acum cand stiu ce iad cumplit

Ti-am asternut in brate,

Mi-aduc aminte de trecut...

Vad clar cat ai dreptate!

Adu-ti aminte, te implor

De clipele divine

Si nu lasa pe-un viitor

Blesteme sa-mi inchine.

Chiar si-n infern de ma trimeti,

Osanda-i meritata

Iar de ma uiti... nu-i mare pret!

Te rog, fi bun!

Ma iarta!

Notă medie:

Littlelady
28/05/2011

Comentarii (7)

Adaugă comentariul tău

prae2orian	(+1)		acum 12 luni
	A ierta, este ca si cum un nufar ar creste pe suprafata unui lac de lacrimi sangerii...

Littlelady			acum 12 luni
	un nufar...e doar un inceput...si e de-ajuns...multumesc!

goeteri			acum 12 luni
	Am avut un ”chair de poule” când am citit. Păcat că regretul este ca și timpul... iremediabil. Am rămas pe gânduri, înseamnă că mi-a plăcut mult! Merci bien pour la lecture!

Littlelady			acum 12 luni
	avec grand plaisir...:)

George R.			acum 1 an
	Superba poezie, superba cainta... cat de bine ar fi ca in momentele delicate sau decisive ale unei relatii, oamenii cu rusinea greselii lor sau cu imposibilitatea sentimentelor lor sa devina umili... poate asa despartirea n-ar mai fi atat de grea... Felicitari littlelady!

Littlelady			acum 12 luni
	va multumesc la amandoi!...superbe versuri yannis, mi-alina sufletul...

yannis			acum 1 an
	Eu te-am uitat demult, copila Sa nu-ti mai ceri iertare Sa nu mai plangi, nu fii umila Caci plansul tau ma doare! Nu as putea sa vreau acum Sa fii pierduta-n chinuri Sa ratacesti in nori de fum Prin hade labirinturi. Nu te vroiam in suferinta, N-am blestemat iubirea Speram ca lang-o alta fiinta Sa stii ce-i fericirea! Ca n-am stiu sa te iubesc, Ce e iubire-anume, De vina-i, vis copilaresc C-a mea-i intreaga lume. Si la sfarsit, cand ai plecat M-am invoit copilariei Dar prea tarziu, caci m-am aflat, Supus al agoniei... Sa nu regreti ca ne-am iubit Sa-mbratisezi speranta Ca vei avea gand implinit Si vei zambi in viata. Ca vinovata tu n-ai fost Nu mai privi in urma La lacrimi scurse fara rost La inimi in tarana. Sa fi un Phoenix, sa invii Sa-mbratisezi pe altul Ca in vazduhuri stravezii Sa-ti stie leganatul. Superba poezie! Felicitari!

Cele mai recente comentarii