E de neimaginat...

cum programarea-i falsă,

nu merge tot rotund, cum pasă;

de jucător abil și bine antrenat.

Traseul este scurt...

și-i totuși, mult, mult, chin...

din nu știu ce putere ce-a creat destin;

căci nu-i alunecare, totu-i întrerupt.

Nu este recompensă...

oricât te-ai dărui să-ți fie lin,

norocul nu-ți surâde, de ești fin;

obstacole sunt, lumea e adversă.

Mai mult, e nedreptate...

nu e răspunsul la măsura ce o dai,

chiar de-ai dona din totul ce nu ai;

nu poți să te ajungi, la mult, la cantitate.

Balanță nu-i...

nu știu de este vreun criteriu;

când alții pot să vândă apa... deuteriu;

iar tu, nici pâine n-ai, pe masă ca să pui.

Nu-i totul roată...

căci unii au cumpărat bilet de înalt

pe banii tăi; nu se zdrobesc- chiar de fac salt-

iar ție abisul... doar atât ți se arată.

Nu știu morala...

căci chiar de binele mereu promulg

și cred inexorabil că-s produs de demiurg;

n-am nici-o liniște, nici fericire... viața-i goală.

Rămâne resemnarea...

adică nu mai cer nimic să am,

mai bine nu veneam și doar plecam;

sunt predispus să am nimic... doar vis și încercarea.

06.06.2010