Nu mai poți lenevi
Dimineți nesfârșite.
Triluri, mii, fericite
Inimi fac mai zglobii...
 
De culoare argintie...
Strălucește, cristal
Geamul estic; fundal
Al naturii ce învie.
 
Casa-e plină de raze
Calde... simt catifeaua
Stând, sorbindu-mi cafeaua;
Mângâierea-i pe obraze.
 
Parcă totu-i ușor,
Sufletul îmi dă buzna...
Gându-mi zboară la frunza
Cu o albină înspre zbor.
 
Rândunele-n zefir
Se întretaie grăbite.
Cuiburi, fost locuite,
Le repară în delir.
 
Câmpul, reavăn de verde,
Tur de golf mă îndeamnă.
Nicio grijă- de însemnă
Aer pur-  chiar de-aș pierde.
 
Iriși, raze răsfrâng,
Flori culoare de ochi !
E oare, semn de ghiochi;
La iubirea ce-o plâng ?
 
Sau, ce văd este cura
Fericirii... eterne ?
Căci uitarea se-așterne
Și visez... aventura.
 
Iubitor de Armani,
Amețit de miresme;
Consecința e lesne...
Să dau zărilor... banii ?
 
Luminișul e plin...
Mulți, fac foc la grătare.
Codru stă-n depărtare,
De un verde divin.
 
Pe înspumatele dealuri
Vezi, turcoaz de clăbuci...
De extaz...gând te duci...
Ochii curg ca pe valuri.
 
Sus, sunt albi, mici de vată
Nourași trecători.
Iar pe pajiștea-n flori;
Stai lungit tu și fată.
 
Cățeluș picotește...
Pe petrolul asfalt.      
De-un fior, mă tresalt !!!
Ce-i ce în soare mijește ???
 
De un instant, din alt timp,
O caleașcă modernă...
Vine, în tropot solemnă,
Cu un cal de... Olimp !
 
Animalul lucește,
Coamă lungă, peri pinteni,
Încordat peste altminteri
Mândru, în jur nu privește.
 
Toți, se scoală și admiră
Frumusețea măiastră.
Dau mașina... grotească;
Pe-un Pegas ce transpiră.
 
Sunt topit de uimire.
Stau inert, pielea strânsă.
Ce-i minunea, ascunsă,
Ce-a creat... peste fire ?
 
Și acum, când scriu versul
Pe vecie-s marcat.
Din real, debarcat...
Vreau în cal, să am mersul !
02.05.2010