|
Am frică, pentru notorietate -Că-i sigur numai o capcană Ce prinde totul, lasă rană- Pedeapsă de posteritate!
Motiv, n-ar fi, de-ngrijorare, De-ar fi, valoarea, absolută; De n-ar nega, frumosu’, o slută... Bolnavă de infatuare!
Am strania, certă, părere, Că lumea este-n ”pic” de ură; Din merit, face-o ”aventură”, Din bine, bun, face durere!
Suntem o rasă-n interdicție De-a promova valori umane... E-o luptă acerbă pe ecrane, Pe străzi, în ziare... Contradicție!
Paradoxal, ne flagelăm Într-o ambiție reciprocă; Nisipul, îl pretindem rocă, De ură, nu mai cugetăm!
E-o lume, parcă, fără craniu, Cu țel de-a se extermina De ideal, de ființa sa... Iubirea o tratează-n straniu!
Și-atunci, visez să rămân mic, -Să nu exist cuvânt, povață- Umil să-mi derulez din ață, În spectator, către nimic...
Contemporan sunt cu uraniul Mortal -ce-l stors de energie- Dar impotent, scriu elegie... Într-un final... Căci lumea-i straniul! 16.11.2010
|