Nu pot să cânt pe codrul
Ce n-am simțit aproape,
Vecin de unde am zborul...
Un pâlc de două ape.

... Și l-am copilărit
În veșnice urcușuri
Pe Ciobul povârnit...
M-am dat pe derdelușuri!...

N-am fost atras de munte
-Mereu semeț, jilav-
Nu-l vreau, tâmple cărunte,
Îmi dă suflet bulhav!

Nu-mi place abruptă pantă,
Nici să miros rășina,
Nu zbor în parapantă;
Urăsc de nu-i lumina!

Mă simt neajutorat
Printre copacii falnici,
Frunzișul scuturat;
Îi văd soldați, nepașnici...

Sunt veșnic copleșit
De-o neînțeleasă teamă...
Nici vers n-am reușit
La codrul de aramă!

Păcat că n-am menire
Să mă-npătrund făget;
Nu voi fi nemurire,
N-am darul de poet!

... Dar am sinceritatea
De-a spune; îmi place, nu...
Nu-mi trafic libertatea
De-a-mi scrie... sufletu'!...
05.03.2011