Mi- e dor nespus de mine... fizic !

Călătorind pe alei de parc...

Cât de ușor eram... un arc,

Cu trup de pană, suflet liric.

Nici inima n-aveam cu mine...

Era în zbor, în ascunsă stea...

Ce-a de pe cer, o peruzea,

Ce-o rezervasem pentru tine !

Și-un colibri îmi eram, în minte...

Eram în zbor, din floare în flori.

Nectar să-ți dau... că poți să mori;

Așa mi-ai spus, o rugăminte !

Nici nu vedeam pe unde merg,

Pluteam pe aripi de zăgan.

Eram un fulg și doar plonjam;

Doar vis... vroiam real, să șterg !

Ades, din pas, îmi luam elan

În triplu salt, fugeam ferice.

N-aveam rival... Cine să strice

Extazul; ce mi-a fost alean ?

Un râs nebun stătea să iasă

Din piept, din brațe, din obraji.

Zburam... Te văd cu buze fragi

Cum râzi; când vin la tine acasă...

Când chipul încă îți visam,

Zăresc printre arbuști, un cuplu...

Nu mă mai simt, nu mai am suflu !!!

Erai, iubito... Te pierdeam !

30.05.2010