M-am nascut intr-o iarna din iubirea parintilor mei

Si nu credeam ca o iarna se va naste in mine cu vanturi si ger.

Intr-o zi mangaind cu palmele pieptul cainelui, m-am intrebat:

Va pulsa vreodata in mine aceasta blanda secunda?

Am cautat multele raspunsuri acolo unde nu existau

Si din asta ajunsesem sa am atatea pasiuni pentru vise,

Iar prin ele, aveam nenumaratele usi deschise.

Am sapat mormantul bunului meu prieten Cristi

Si vazut-au toti cum dus a fost de langa noi,

Defapt chemat a fost, parca inapoi.

Nenumarate lacrimi sunt sterse cu batiste,

Calcate-n piciare, amintirile sunt triste.

Legat-am timpul cu un lant, si-n fantana-i aruncat,

Dar in zadar...azi apa toata a secat.

Intors de la slujba intr-o alta zi, pe scari m-am asezat,

Privit-am soarele nedumerit si umil am intrebat:

Pot sa privesc lumea din locul tau macar pentru o zi?

Sa nu ma treci cu vederea, eu tot aici voi fi!!!

Acum cand mi-ai scapat din inclestarea mea speranta,

Mai lasa-mi te implor, o singura-ncercare

Si nu-mi lua singura mea alinare.

Nu vreau sa cred ca viata are moarte

Si ca timpul se sfarama atat de repede si trist,

Adunat-am gandurile toate,

In scoarta vietii ca o zestre...sa exist.