|
Vreau să vorbesc de țara mea; O mână de pământ sfințit Ce mi-am lăsat, fugar cinstit, Că n-am vrut, să-mi bat joc de ea.
E țara unde cinstea moare; Căci nu mai sunt părinți s-o aibă -Plecați de timp, sleiți de treabă – Ei ce-o credeau nemuritoare.
E țara unde cartea moare Pe rafturi de biblioteci Între coperți, de piele, reci... Citite de bibliotecare.
E țara unde breasla moare Cu diplome fără de școală Și dascăli ce predau morală, Titluri... pe bani la orișicare.
E țara unde cultul moare Cu preoți ce cultivă luatul Uitând pe veci binevolatul; Avizi de plăți de-nmormântare.
E țara unde ”prostul” moare; Cel ce-i nevinovat, victimă, E pedepsit lipsit de vină, Iar crima-i o bună purtare.
E țara unde viața moare În spitale transformate-n morgă Cu medici specialiști-n vorbă Și șpaga lor amețitoare.
E țara unde român moare, Că n-are bani, nici să mai nască... Țiganii, se-nmulțesc în gașcă Și fură ca să-și facă stare.
E țara unde unde visu-mi moare Și m-am născut pe timp de vis; Educat, fără compromis... Și moartea ei profund mă doare.
E țara unde totul moare, Cu pușcării drept experiență... De n-ai partid, n-ai existență... Hoți, delatorii au onoare.
Viața mi-aș da, s-aibă progres Țărâna -ce la alții-i praf- De Stea... de-un cinematograf Unde-mi joc rol de S.O.S.! 18.11.2010
|