Poezia cerută nu există sau a fost ştearsă de autor

Romică

Ciufulit, în negru, cu vestuță albă,

Este personajul cel mai important.

El decide bunul... de rău enervant;

Îi place zăpada și vara se scaldă.

 

Se exprimă simplu, în limbaj concis,

Este poliglot, chiar de limba-i una...

Dar cunoaște ”english”, ”francais” și româna

Și de vrei să intri, el îți dă permis.

 

Este-un amorez, înfocat de fete,

E mereu prezent, dacă faci un duș,

Căci femei visează, chiar de-i cățeluș;

Stă și se încântă, cu priviri discrete.

 

Are simțul ființei- știe cine vine

Chiar de are treabă- prevede sosirea

Dragilor ce-i sunt. Căci la el iubirea,

Cu răbdare multă și așteptări se ține.

 

Spune-i... ”Vine mama... ” și urechi ciulește...

Se uită la drum și miroase în aer,

Latră către tine, și-ți răspunde; ”Fraier...

Nu vezi că nu-i ora, ea la 5 sosește ?”

 

E-un afemeiat- dacă în pat ajunge

Și-ai întârziat să vii să te culci-

Spațiu-i ocupat, chiar de-i închini rugi...

El e partenerul, du-te de te plânge !

 

L-am crescut de mic, când era cât pumnul.

Are două nume, Jacky și Romică...

Chiar de-i cât pantoful, el nu are frică;

Nimeni nu-i rezistă, el este stăpânul.

 

A luat și amendă, căci un detectiv

L-a găsit pe stradă, sau într-o grădină...

Era în voiaj- după vreo ”blondină”-

Și-a călcat pe strâmb... pe obiectiv.

 

Știe tot să ceară... dacă să-i dai apă,

La mâncare-i scump; căci vrea siluetă.

Dacă vrea WC, stă pe toaletă

Și de-i dai prea mult, plusul îl îngroapă.

 

Merge la prieteni, de-ai lui... ce-s ai mei...

Telefon de sună, ascultă atent.

Dacă-i rost de mers,  la ”eveniment”;

Dă grăbit din coadă, nu pentru căței.

 

În mașină suie- de zici că-i șofer-

Stă cu ochi pe geam, se uită atent...

De greșești, te latră, nu vrea accident;

Primul el coboară și vrea colier.

 

Și de semafor, a învățat cum este...

Stă cuminte în fund, când este pe roșu,

Îți păzește bun, de-s sacoși sau coșu...

De faci glume proaste, scurt, te rățoiește.

 

Chiar de-i înțelept- căci are vechime-

A făcut efort; ligament și-a rupt.

La spital a fost, a stat la cusut;

Și-i convalescent, ”se va face bine”...

 

Doarme în pat, pe spate, pe pernă cu capul,

Cu piciorul sus, cel ce-i bandajat...

Îți dă scurt lătrat, să-l dai jos din pat...

Doctorul i-a zis;  ”E interzis săltatul !”.

 

L-am lăsat acasă și-am luat avionul.

Trist, cu ochii în sus, stătea, mă privea;

Cu botic pe labe, doar că nu plângea...

 ”A murit Romică”... mi-a spus telefonul.

09.06.2010

 

Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorgoeteri
07/08/2010
 

marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău