Trupu-mi stors de vlagă zace singuratic,

Pe un pat ce-mi pare,acum,prea comod...

Vremea lui de aur a fugit salbatic,

Îmi va suna ceasul într-un epic mod.

Timpul curge acum,ca printr-o cascadă,

Tulburându-mi gândul,oricum obosit...

Prea multe dorinţe,lor m-am lăsat pradă,

Pe vremea când totul părea nesfârşit.

Îmi aduc aminte c-am luptat în viaţă

La fel ca naivii,vechi contemporani…

Să-i dau un renume măştii de pe faţă,

Să-mi hrănesc orgolii,să mă vând pe bani.

Şi-mi aduc aminte c-am uitat de suflet,

Prin valori meschine,l-oi fi îngropat...

Urlă remuşcarea…prea târziu să cuget,

Când mi-e pe o cruce,numele gravat.

Brusc resimt o briză în ton de teroare,

Şi o coasă care,mă va osândi...

Toţi banii din lume,acum n-au valoare,

Căci pe cruda moarte n-o poţi mitui.

........................................................................

E târziu în noapte,e aproape două,

Inima îmi bate iute,nefiresc...

N-am murit deci nu e,o etapă nouă,

Totul a fost numai,un coşmar grotesc.

Îl privesc ca pe un semn de-avertizare,

Care mă previne să nu cad captiv...

În tentanta cuşcă de-o pală „grandoare”

Arsă şi scuipată de-un regret tardiv.

        05.02.2012