Prea liniste, e liniste afara.

Lumina intunericului ma n-conjoara, ma n-fioara…

O lovitura-n inima pune stop vietii mele,

Nu vrea ca sa mai bata, e plina de durere.

Incep sa inghet pe loc, incep sa strig,

Tip, nu m-aud nici eu,

Alerg, dar stau pe loc,

Ce fac?! Parca nu ma implic.

Sunt vie? Oare am murit?

Aievea vad ingeri cum zboara.

Ma simt ca-n rai. Da! Am murit.

Durerea nu mai e, s-a dus,

Zboara-n vazduhul infinit.

Ingeri incet par sa dispara…

Pe-o usa care da afara

Ma trage brusc o mana vie.

Ma cearta, imi trage doua palme

Vrand parca a ma trezi din vis,

Nu-L pot privi deloc in ochi,

Mantia-I alba, stralucind

Mi-orbeste ochii…

Ridic privirea si Il vad

Prin genele-mi lipite.

E prea puternica lumina,

Ai zice ca ma n-ghite…

Incerc sa-L vad, si IL zaresc

Pret pentru o secunda,

Dispare-apoi, eu cad din nori

Sprea marea Lui cea multa.

Ma scol pe patul de spital

Si frica ma cuprinde iar,

Nu a fost vis, a fost real.

Cad in genunchi si-mi zic in gand,

Chiar Esti aici, cu mine.

Cum oare pot sa-Ti multumesc ca m-ai iertat,

 Cand n-am crezut in Tine…?