Ca și cum, viața, nu ne-am duce-o în păcat

Și chiar de facem răul suveran

Și mintea, o avem zdrobită după ban...

Visăm, fără de drept, destin să-avem iertat.

N-ați învățat, că-n fond viața-i un chin,

Cei buni, frumoși, mai dragi, se duc devreme ?

Divinului, îi sunt cei protejații... de blesteme !

Nelegiuiților, le este suferință lungă, în griji, venin !

Organ noi venerăm, crezând că-i totul,

Plastia în chirurgie o promovăm...

Ne vindem doar frumosul... și înjurăm;

Trăim în lux, averi, avut ,crezând că-i scopul.

Dar trup, are și asinul, yakul sau cămila...

Ce suflet poartă  în munte, sau deșert ?

Murim bătrân, dar prost, nu înțelept...

Lui Dumnezeu, îi cerem să ne dea cu sila.

Confuzi mereu în dogme și vedenii

-Chiar și de buni și fără de păcat, am fi-

Visăm, s-avem o șansă, de am reveni;

Să ne întrupăm  o zi, pe-un fir de plai, cum sunt lichenii !

11.06.2010