Te privesc cu atat teama,

Defapt, ma simt stingher in fata ta.

Vorbesc cu o frunza fara faima,

Asternand pure cuvinte-n urma mea.

I-am spus Lui Dumnezeu o multumire

Si L-Am intrebat "sunt demn sa intr-un casa Ta?"

Eram asa de constient din fire,

Eram trist, ea viata insa-si un pacat.

Mi-as dorii sa-mprastiu zambete,

El raul moartea sa cunoasca,

Sa existe in a noastre suflete,

Iubirea si milostenia apostoleasca.

Atat de  sincera iti vad privirea,

Atat de firava si pura,

Vocea ta calda imi spune ata:

Ascunzi in suflet fericirea.

Imi doresc sa te sarut pe frunte,

Sa-ti simt divina ta caldura-n zbor,

Dar stiu ca ne desparte aceasta punte,

A gingasei rabdari, ca un dor.