Crezi că dacă ai bani totul îţi aparţine;

Uşor omenia se depărtează de tine.

Problemele cotidiene nu le mai vezi,

Pe omul de rând începi să nu-l mai crezi.

Vezi cum banii îţi dau puterea necesară

Şi uiţi de prietenii de odinioară.

Vrei ca toată lumea ţie să se aplece

Iar tu să treci printre ei nepăsător şi rece.

Banii pentru tine chiar că nu mai au valoare;

Uiţi că pentru mulţi acesta-i oful cel mai mare.

Case, vile şi maşini la tine-s fără număr,

La toţi te uiţi acuma peste umăr.

Soarele din ţară de mult nu-ţi mai convine,

Mergi în Dubai c-acolo tu te simţi mai bine.

Chiar elicopter mai ieri ţi-ai cumpărat,

Iar preţul, nici măcar nu te-a interesat.

Pe omul de rând tu-l tratezi ca pe un fraier,

Dar şi săracul respiră acelaşi aer.

În faţa lui te crezi un zeu neiertător,

Dar şi săracul te vede că eşti-un muritor.

Nababule de orice fel, nu uita că viaţa

Pe pământ este trecătoare ca şi dimineaţa.

Tot aurul şi banii ce nu-ncap într-un vapor

Nu te ajută să devii nemuritor.