|
Sufletu-mi spune, in soapta el graieste:
- Vad norii cenusii zarindu-i dupa deal,
Atatia ani involburati cu patimi si regrete,
Se sting atat de lin, loviti fiind de “val”.
Greseala-i mama celor care vor sa-nvete,
Mentoru-i durerea cea de pretuit.
De maine sa atingi cele de ieri povete
Pasind curat in viata, iubind ce-i de iubit.
Fara regrete, sa simti a ta durere,
S-aplauzi suferinta sufletului tau,
Sa poti privi, zburand iubirea-n zare,
Sa o rapesti luptand, cu tot ce este rau.
Tinand-o langa tine o viata de-ai putea
S-apreciezi de maine cursul vietii tale,
Sa lupti pentru un zambet, scapat usor de ea,
Femeia ce-o zaresti venind, usor, agale.
S-astepti cu patima-nabusita-n pasiune
Mangaierea zilelor ce vor veni.
S-astepti sa vina langa tine
Femeia a carui nume, tu nu il poti graii.
|