Prieten pierdut...

 

 

Si am gresit…crezand ca-i bine tot ce fac.

Spuneai ca sunt un inger…imi par mai mult a drac…

Mult prea putin ti-am oferit si totusi a fost de-ajuns

Cat sa te ranesc si sa te las rapus…

Ma innec in gaduri, amintiri…vesnic traiesc primele clipe,

Sunt duse de mult si sunt pustii…

Nu e, nu sunt, nu vor mai fi iar nopti albe…nestinse…

De acel val de dor imens, rapus acum de vise…

Chiar am uitat ce-ai fost odata…prietenul meu pe veci…

Chiar te-am lasat sa cazi in mare….si sa te inneci…

 

 

Notă medie:
Crina Mihaela
03/02/2012
 

 marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (1) Adaugă comentariul tău
sony   
    sunt de acord   nu sunt de acord   marcheaza ca spam / indecent   		acum 4 luni
e frumoasa si la urmatoarea daca e macar la fel primesti maximum
felicitari bine ai venit in gașca de poeti si poti sa o citesti de vrei e scrisa de mine
poate iti place