POVESTE DE LA ARIESENI

 

 

Am plecat pe drum ‘nainte,

Eu cu Luci, Marcu si Andrei,

Fara a lua macar atat aminte,

Iarna-i grea, chiar de nu vrei.

 

Mers-am noi urcand pe vale,

Cu trancaniciul nostru drag,

Pana aproape de Arieseni,

Cand filtrul  ni s-a infundat.

 

Am pus mana de la mana,

Am ras in hohot, am glumit

Am pus minte de la minte,

Din nou la drum noi am pornit.

 

Am ajuns intr-un tarziu agale

Si n-am gasit loc de parcare,

Decat intr-o margine de sant,

Unde era zapada cea mai mare.

 

Ne-am luat schiuri fiecare

Si pe partie greu noi am urcat,

Am privit in jos mai frate!

Doamne ce s-a intamplat?

 

Mai tarziu apoi spre seara,

Cand soarele a apus,

Am plecat la mama Lenuta

Si cu bine am ajuns.

 

Iar pana tarziu in noapte,

Gratare am mancat si am baut,

Ne-am distrat mai frate!

Ca in vremurile din trecut.

 

Diminiata iarasi a venit

Si am luat-o iar la drum,

La partie euforici am pornit,

Cu un prieten in plus acum.

 

Din nou pe partie am urcat,

La fel ca ieri o zi frumoasa,

Am ras si ne-am distrat,

Uitand sa mai plecam acasa.

 

A venit din nou iar’ seara,

Soarele ascuns ii dupa munti

Ne-am intors cantand iubirea,

Imnul trecatorii peste punti.

 

Iar acum privim inapoie

Si incercam a povestii,

Sentimentul fericirii,

Ce se poate implinii.

Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorDaN IOAN GROZA
20/02/2012
 

marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău