Primeste, amice, randurile noastre

Ca un raspuns ce vine prea tarziu,

Ca ne-ai lasat cu sufletul pustiu

Si te-ai grabit spre raiul boltilor albastre.

Am ajuns cu totii constienti sa fim

Ca te-am pierdut pe tine, al nostru dar sublim

Dar n-am stiut destul sa te pretuim

Chiar dincolo de moarte sa stii ca te iubim!

Ai fost precum un mag arzand,

Te-ai daruit poporului intreg

Si am iubit din suflet al tau cant

In inima-ti si gandu-ti eu pururi ma incred.

In inimile noastre tu nu vei muri

Amice drag,promitem ca te vom regasi

In pagini literare lasate mostenire

De tine, cel ce-ai fost "si totusi o iubire".

Cu tine am crescut in "Flacara" aprinsa

Traind cu bucurie emotie nestinsa

Cum eu te-am vrut ca mentor al tineretii mele,

Asa te-au vrut acum si ingerii din stele...

De ce? te-ntreb acum, de ce a noastra ruga,

Tu n-ai vrut nicidecum la tine sa ajunga?

Si trist ne-ai parasit la doar saizecisisapte

Ma doare sa o spun:e-o mare nedreptate!

Speram cu totii-ntr-o minune

Suferinta sa o-nvingi

Dar ai plecat in alta lume

Nedreptatea sa o-nfrangi!

De s-ar putea, ce mi-as dori

Sa fii iarasi printre noi,

Inca o viata as mai trai

Sa pot da timpul inapoi!

Amice drag...

Ingerasii vin sa-mi spuna

"Ruga ta pentru parinti"

Ii rugai sa mai ramana

Nu sa plece printre sfinti!

Si de-aceea, amice draga

"Nici nu pot nimic sa-ti spun!"

Te-am iubit o viata-ntreaga,

"Pe curand sau ramas bun!"