Poezia cerută nu există sau a fost ştearsă de autor

Ploua cu suspin

Ploua cu suspin in sufletul meu

Si ma-nec in lacrimi doar de dorul tau.

Revino inapoi la inimioara mea

Caci sufletu-mi plinge de dragostea ta.

 

Si nu-nteleg de ce, cind afara-i soare,

Inimioara-mi plinge si sufletul ma doare?

Ma-nec in lacrimile amare,

Iar viata mea nu mai are valoare.

 

Ploua cu suspin in linistea serii

Si ploua cu lacrimi in lumea durerii,

Ploua cu ginduri in sufletul meu

Si ma-nec in lacrimi doar de dorul tau.

Notă medie:
Poet ConsacratModeratorTanya
15/09/2010
 

 marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (2) Adaugă comentariul tău
Tanya        sunt de acord   nu sunt de acord   marcheaza ca spam / indecent   acum 1 an
Asa este Eva, ai dreptate. Si ce sa facem daca cu dragoste suferim iar fara ea suntem ca niste umbre fara simtiri si fara trairi... Iar daca suferim putin, inseamna ca traim si iubim...si apoi dragostea e si mai puternica si mai dulce...;)
Eva Fekete   
    sunt de acord   nu sunt de acord   marcheaza ca spam / indecent   		acum 1 an
e-atat de fragila aceasta poezie...oricum''suntem fiinte insetate de picuri de suspin'',am devenii desert fara lacrimi...de-aceea iubim si suferim,ca sa ramanem fiinte vii...si Afrodita a renascut din apa:)