Stăm suspendați de gravitații În echilibrul spre funebru... Cu scut fragil de radiații Fugim în Univers tenebru. Suntem o piatră aruncată Rotindu-ne p-un lac de spațiu... Trăim p-o scoarță sfârtecată Filozofând într-un nesațiu. Ne încălzim printre explozii Dintr-un cuptor fără control; Ne supraestimăm, nerozii, Îndoctrinați c-avem vreun rol. Nu stăpânim nici uragane, Aversele ne-neacă semeni... Piese n-avem de schimb d-organe... Pretinși la Univers, de gemeni?! Suntem pild-a infatuării, Infimii, ce jucăm ”la mare”... Trăim din gustul poluării Sfârșind printre furtuni solare. Oh, Doamne, cum ne-o merităm Și soartă și tristeți, nevoi; Imperturbabili n-abdicăm... Sfârșitul, vrem să-l facem noi! 05.08.2010