Piersic Florin

Știți ce-am avut hărăzit cum destin,

Sfânt popor așezat în frumoasă de țară ?...

Cel ce face etern anotimp, primăvară,

Singur, el masculinul de floare... Florin !

 

Este visul ascuns de-orice fată, femeie.

Timpul său se consumă în frumos și talent.

N-are limite-n ani, veșnic nou, e ardent...

Îl avem din noroc... De n-ar fi, e-o scânteie !

 

E bărbatul veciei, Elvis, dac adulat,

E eroul prin sine, al legendei de neam...

E flăcău Făt Frumos, sângele-i de-ardelean,

E cum vinul de soi, roșu fin și perlat !

 

Pot sta ore întregi, să-l ador, să-l ascult

Să-mi recite poeme, de viață să-mi spună,

E frumos și voinic, cum e brad din cadână...

Mă încântă de suflet, de vis, de ocult !

 

Este esticul suflet cu minte de vestic,

Filigramul tezaur ce conferă valoare.

Leați de-ai lui - avem merit- restul sunt oarecare...

E sublimul, parfumul din pomul de... Piersic !

16.06.2010

 

Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorgoeteri
02/09/2010
 

marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău