Pierdut...

Sunt pe alee ! Ieși din casă !

Mă vede-o lume, cum mă plimb !

Ori tu nu știi, ori nu îți pasă;

Că nu mănânc și... nu mă schimb.

 

De două zile am vedenii...

În minte, nu mai este loc.

Îmi zboară gândul la... tâmpenii;

Să nu mai fiu, sau să-mi dau foc.

 

De când ai spus că nu mai vii,

Alerg pe străzi... nu oarecare;

Ci doar pe cele ce le știi...

Căci des ieșeai, făcând plimbare.

 

Vecinii se uitau la mine...

Că nu îi văd, eu mă... făceam.

Mă pălmuiam peste picioare,

Să-i derutez; că le vorbeam !

 

Treceam în sus și iar în jos,

Cu mintea-n nori și ochii ficși...

Și era cald și timp frumos.

Tot mă întrebam, de mai exiști ?

 

Și câinii toți, în curți fac zgomot...

Și iuțesc pasul... cum n-aș fi;

Aud în treacăt ca un hohot.

Aruncă pietre, mici copii !!!

 

Și-n loc s-apari, cum prevăzusem

Când poarta, iată, se deschide...

Bunica ta, ce-o mai văzusem,

Îmi dă în cap...cu o tingire...

 

Și de rușine, nu mă doare,

Zâmbesc prostește, către ea...

Îți mulțumesc mult, mamă mare;

De unde-o ai...că nu e grea ?!

25.05.2010

 

Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorgoeteri
09/06/2010
 

marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău