|
Să pierzi, e implicit să ai; Mai mult decât pe tine, un integru... Să-ți faci balanța între alb și negru; Căci nu poți pierde, ce de preferință, dai...
Ba încă, te poți pierde, relativ, În parte sau total, în circumstanțe; Avutul de o viață, în instanțe, Sau parte, fără noimă sau cu un motiv...
E pierderea de fizic sau de suflet, De dragi, de amintiri, de viață; Ca și cum existența-i simplă ață Ce-o rupi... faci nod. Sau este-un simplu cuget...
Mister, este de ce doar unii pierd; N-au cumul nici de vis, nici de valori, Nu pot atinge binele... pierduții printre nori; Sunt numai suferințe, n-au dezmierd.
Să fie doar un tas cu dedicații În care unii au prescris nereușite; Un tur de mâini cu mințile zdrelite, Iar alții, doar câștig și incantații?
Și oare cine ține talere egale Și cum împarte greutăți... nemăsurat? Cum apriori poate fi-neînduplecat D-inechitatea; lux și fericire... cu spitale!?
Să fie doar un minus din egal; Din ce a fost... scăzut din material? Sau e un vid, indus universal, De nerecuperat; cum mortu-i imortal?!?
Cum se acceptă, în singur Univers, Doar instabilitate și incertă pace? Suntem sortiți, fără de schimb la a bine-face?!... Lăsați-o moartă, nu-i dreptate, nu-i niciun demers! 17.09.2010
|